Choo Choo Train

by - 20 septembrie

Trenul vieții pare să nu se oprească. Călătorim și stăm permanent conectați, conversăm cu smatphone-ul, scriem mesaje fără obosim, postăm cu pasiune pe rețele sociale, trăim la maximum în lumea virtuala. Eu aș vrea să am un tren, mereu cu altă formă, cu care să călătoresc prin toată lumea, pe șine doar de mine știute și văzute. Aș vrea ca trenul meu să mă ducă spre destinații speciale, uitate și de atlasurile vechi. L-aș parca sub palmieri, pe nisip alb, imaculat, pe maluri necălcate de picior uman. Da, locul meu este rezervat numai pentru mine, nimeni nu mi-l poate lua, tot ce trebuie să fac este să mă urc în trenul potrivit și să mă las dusă. Nu ar conta că nu am vorbi aceeași limbă, ne-am înțelege prin semne sau desene, am învăța reciproc despre unicitatea celuilat și ne-am transmite printr-o privire și o atingere mai mult decât pot spune un milion de cuvinte.

Întrebarea e: cum știi că e gara potrivită? Trenul vieții este ca un ceas setat la oră fixă. Nu ai un traseu clar stabilit, precum un tren real. Trebuie să riști... iar atunci când riști, poți câștiga, dar poți și pierde. Ce faci dacă vor coborî oamenii potriviți și urcă cine nu trebuie? S-ar putea ca în compartiment să întâlnești alți călători care te vor însoți în drumul tău, mai ales că și ei merg în aceeași direcție. Poate că trenul va opri în multe stații în care vei fi tentat să cobori crezând că ai ajuns. Ei bine, mintea ta este ca o gară de gânduri și tu decizi care gând staționează și care nu. Direcția trenului este direcția pe care tu o dai vieții tale. Totuși, dacă nu riști niciodată, nici nu vei câștiga ceva. Poți doar să speri că ai făcut alegerea bună!
Am pornit la drum cu multe bagaje! Unii consideră trenul vieții o șansă ratată dacă aceasta nu s-a oprit în gara potrivită. Alții îl acceptă așa cum este, cu mersul său ce pare fără oprire, cu suișuri și coborâșuri. Iar trenul se îndepărtează ușor, lăsând o urmă fină, numită destin... Despre asta e vorba... De altfel, "trenul vieții mele" este în gară acum, de ceva timp, după câțiva ani în care a "a alergat" la viteză maximă și fără vreo oprire. E un moment rar. Sper să merite. Când va pleca... nu se va mai uita în urmă. Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc: CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii