Animals

by - 14 ianuarie

Întodeauna m-am întrebat ce îi face pe oameni să se comporte lipsiți de respect, cu duritate și uneori cu dorința ascunsă de a face lucruri cu răutate. De ce oamenii sunt răi? Dezvoltarea tehnologică rapidă ne-a creat iluzia de progres. Avem telefoane tot mai bune, mai mici, mai ieftine. În ce privește tehnologia, viată ni se schimbă rapid, într-adevăr. Iar asta ne dă senzația că se schimbă și civilizația, dar adevărul este că suntem doar niște animale sălbatice cu jucării sofisticate. Dăm vina pe guvern. pe circumstanțe, pe economie, pe șef, pe angajați, pe prieteni sau familie... pe oricine, numai pe noi nou. Este cea mai simplă metodă și, temporar, "ia durerea".

Sunt convinsă că nu sunt singura care și-a pus această întrebare. Da, suntem răi și nu mai avem limite în nimic. Fiind născuți în acest sistem, ne gândim la concurență ca la o parte inevitabilă a naturii pe care trebuie să o acceptăm. Ne îngrădim mintea. Ne plângem de tot ce trăim. Suntem individualiști și trăim în micro-universul nostru. Vrem, dar nu facem. Avem pretenții mari, dar nu avem ce să oferim la schimb. Închidem ochii și urechile la tot ce ne-ar putea schimba. Suntem tinerii bătrâni ai acestei generații subjugate de niște reguli de mult apuse, dar fără de care nu putem trăi. Nu știm să trăim! Suntem obosiți și triști. Suntem analfabeți, dar îngâmfați. Nu știm să scriem, dar o facem. Pentru că ceea ce avem de spus suntem convinși că va schimba lumea. Dăm sfaturi oricui despre orice, fară să le ceară nimeni. Și luptăm să ne impunem opiniile, pentru că știm exact cum trebuie să trăiască fiecare și ce să facă cu viața lui. Nu știm să gândim și să alegem pentru că am crescut cu alții luând decizii pentru noi. Adevărul este că furia și răutatea unora este ca un drog. Le dă un sentiment fals de superioritate și, sincer, o parte din oameni parcă s-ar hrăni cu astfel de răutăți pe care le fac.
Eu nu mă consider un om bun. Îmi cunosc micile răutăți. Încerc doar să mă fac înțeleasă într-o lume rece. Le conștientizez, le simt, dar încerc să mi le depășesc. Lucrez cu mine pentru a deveni un om bun. Cred că bunătatea este un nivel superior al evoluției noastre. În ultimii ani am învățăt să ascult, să înțeleg, să respect, să văd frumosul în ceilalți.  M-am deschis către lume și lumea s-a deschis către mine. Mă lupt în continuare cu o mulțime de porniri competitive, cu nevoia de a fi prima sau "mai bună decât", însă am început să am prieteni în fața cărora nu simt nicio pornire să dovedesc ceva. Am început să descopăr încet, încet ce înseamnă să fii autentic și câtă forță există, de fapt, în curajul de a fi vulnerabil. Am învățat că mai există oameni care sunt buni, luminoși și inteligenți în multe feluri și că nu există pe lumea asta vreun sistem de măsură unic al valorii. "Primul" e doar o etichetă; nu te face mai bun decât oricine altcineva. Iar frumusețea sufletească nu se măsoară în calificative sau like-uri. Să fii bun cere efort și înțelegere. Să fii indiferent sau rău nu cere nimic. Uneori nu cere nici măcar să gândești. Pur și simplu dai curs pornirilor (de cele mai multe ori primitive) pe care le ai.

Ți-ar plăcea să ai o prietenă ca tine? Sincer! Știu că nu e ușor să rămâi neatins de felul în care se poartă oamenii, mai ales când nu înțelegi de ce, indiferent că este vorba de o situație în care un om care lovește un animal pe stradă sau cineva trădează fără nici cea mai mică urmă de regret. Cred, totusi, cu tărie că un om bun, pur și simplu nu poate deveni rău. Refuz să cred că este posibil Poți cel mult să devii mai puțin bun, încercând să-ți înăbuși dorința de a face bine. Și nici măcar asta nu cred că o poți face foarte mult timp. De ce? Pentru că odată ce alegi să fii bun, înseamnă că ai descoperit frumusețea și sensul vieții, iar asta nu te va lăsa să mai vezi lumea altfel. Cum spuneam, pentru a învinge presiunea tiparelor noastre de comportament e nevoie de multă voință și perserverență.
A fost o dată ca niciodată un om... La un moment dat pe parcursul vieții cineva și-a vărsat furia pe el. Nu mult după aceea acesta și-a vărsat nervii pe un altul. Acela la rândul lui și-a vărsat furia pe un altul. Și asa mai departe. Este povestea cea mai scurtă a răutații. Și să nu înțelegi greșit, eu cred că, prin definiție, omul e bun. Omul, așa cum îl văd eu, poate face atât de multe lucruri bune pentru el și pentru ceilalți încât exact chestia asta mă face să privesc perplex comportamentul multora dintre noi, oameni care ar putea fi buni, dar mustesc de răutate. Și cred că de cele mai multe ori... degeaba.
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii