Modern fairytale

by - 05 septembrie

Orice poveste frumoasă începe cu " a fost odată ca niciodată"... A fost odată... o fetiță. Tunsă scurt, cu genunchii juliți, tăcută și antisocială. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Atâta timp cât continuăm să iubim poveștile, înseamnă că încă mai palpită în noi inima copilului care am fost cândva. Atâta timp cât continuăm să credem că merităm finaluri fericite pentru toate istoriile noastre de viață și de iubire, e clar că, oricât de apăsătoare ar fi graba, nepăsarea sau truda fiecărei zile, vom reuși să ieșim învingători din orice încercare a destinului. Nu, aceasta nu e o poveste de adomit copiii, ci de trezit frumusețea din noi, cei mari, care am crescut deja.

Ne pierdem în povestea vieții noastre, uitând că noi nu suntem totuna cu povestea noastră. Nu știu cum v-ați imaginat voi lucrurile în urmă cu ceva ani și cum au evoluat ele astăzi. Sau poate că pe unele încă vi le imaginați în fel și chip și încă așteptați ca ele să se realizeze. Nu stiu voi, dar eu mi-am imaginat multe pe când eram în liceu, altele prin facultate. Acum însă văd lucrurile mai diferit, am alte planuri. Vouă vi s-au împlinit din planuri sau dorințe? Cum arată azi lucrurile? Exact cum le doreați sau sunt altfel? Ce e interesant e că lucrurile nu se întâmplă mereu cum le dorim noi sau în ordinea dorită de noi. Dar asta nu înseamnă că dacă se întâmplă altfel trebuie să fie neapărat și rău. Mă apropii vertiginos de 30 și oricât de melancolică aș fi, înțelepciunea vârstei mă face să mă întorc de fiecare dată la locurile, experiențele și, cel mai important, la oamenii care îmi sunt alături. Da, de-a lungul timpului am legat și dezlegat prietenii, am descoperit și redescoperit oameni. Am crescut și nu pot decât să zâmbesc la gândul că mă simt cu fiecare zi mai aproape de ceea ce am crezut mereu că îmi voi dori. Toate acestea privind spre viitor, cu un ochi la blog, credite și rate și cu alt ochi la persoanele care îmi sunt dragi.

Poate nu mă credeți, dar nu mă deranjează deloc vârsta mea. Nu pot schimba faptul că am 30 de ani și 1.57 înălțime și nu cred că ar trebui să mă rușinez nici de una, nici de alta. Sunt doar numere care nu mă definesc ca om. Viața chiar este o poveste... însă pentru a putea fi o poveste frumoasă, este important să scapi de convingerile pe care le-ai dobândit de la cei din jurul tău, trebuie să scapi de nesiguranță, trebuie să scapi de teama de a fi tu însuți, trebuie să scapi de frica de judecată a celorlalți. Nu este ușor. Nimeni nu o știe mai bine decât mine. Însă este povestea ta, iar tu ești eroul principal, ceilalți sunt doar personaje secundare cărora le dai, de multe ori, rolul principal din viața ta. Se spune că cel mai bun mod prin care poți prezice viitorul este să-l creezi. Iar, din experiența mea, știu foarte clar că atunci când crezi... creezi. Și este diferența doar de o literă!
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii