The little princess

by - 24 august

Locurile care sunt clădite pe lângă vreo apă au avut mereu un farmec aparte. Mai ales daca oamenii au știut să își aducă aproape râul sau lacul pe lângă care trăiesc. Când ajungi la Viena, prima observație pe care o faci este că e ordine: pe stradă, în mijloacele de transport și în stilul de viață. Fără să îți dai seama, viața în oraș te face să fii organizat. Viena este un oraș muzical, artistic și deosebit de estetic. Oamenii sunt simpatici aici și mai relaxați, iar asta e minunat pentru creier. În România imaginea e totul. La Viena poți să ai pantalonii rupți în genunchi și totuși să fii tratat cu respect doar pentru că ești adeptul unei idei bune. Eu aș numi asta grade diferite de civilizație, dar cine sunt eu să fac aprecieri de acest fel?

Cel mai bine descoperi orașul mergând pe jos. Am spus asta mereu și continuu să o cred. Îl descoperi pe el și te (re)descoperi și pe tine. Ai oportunitatea să îl vezi, să îl auzi, să îl miroși. Până la urmă, pentru mine, călătoriile, fie ele scurte sau de durată mai mare, nu sunt altceva decât însemnări în cartea mea personală de geografie sentimentală. Și pentru că vreau să acumulez experiențe și trăiri, mai multe decât să bifez niște liste numai pentru că așa trebuie, orice pas făcut în afara casei mele și a mediului familiar, e o pagină nouă în cartea asta scrisă cu atâta bucurie.

Toți, dar absolut toți, căutam ceva magic în toate călătoriile pe care le facem. Nu contează dacă suntem călatori aflați la începutul carierei, ori de suntem călători cu paginile pașapoartelor de ștampile pline, toți ne dorim să descoperim acel ceva. Că e vorba de un moment special, că e vorba de un loc aparte, vrem magicul și vrem, eventual, să îl putem lua cu noi acasă. La Viena am găsit un astfel de loc: Schonbrunn. Grădini desenate care parcă evocă Paradisul, iar în mijlocul lor, ditamai palatul. Cioc, Cioc! La castel la poartă oare cine bate? Să fie ea prințesa Sisi? Sau poate ești chiar tu, cea care vei avea curiozitatea să o apuci pe urma pașilor mei?! Nu îti promit tinerețe fără bătrânețe sau viață fără de moarte, îți propun, doar să pășești pe tărâmul de poveste.

De ce simt uneori nevoia să fiu prințesă? Nu știu, dar adevărul este că dintotdeauna mi-au plăcut rochiile. Așa că mai fac pe prințesa din când în când, iar rochia aceasta alba de la NISSA și-a făcut treaba fără prea mult efort. Dar tu? Tu cum te simți azi? Cerșetoare sau prințesă? Chiar dacă nu ai hainele bogate din povești și caleașca aurită, prințesa din inima ta își păstrează frumusețea, demnitatea și bunăvoința. Azi mă simt prințesă pentru că știu că întreaga lume este împărăția mea. 
Deci, tu cum te simți azi?
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii