Orașul de aur

by - 29 august

Praga este un oraș superb și bine conservat, cu o istorie medievală bogată ce și-a lăsat adânc amprenta asupra arhitecturii sale, cu parcuri frumoase, viață de noapte și, nu în ultimul rând, cu o alură de romantism ce îi farmecă pe toți îndrăgostiții. Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul că Praga este plină de clădiri istorice păstrate impecabil. Oriunde te uiți, numai asta vezi, și nu doar în centrul istoric, ci și în zonele mai îndepărtate de el. Am vizitat deja foarte multe orașe europene și chiar dacă am început să văđ multe similitudini între ele, un oraș mare, chiar capitală, cu clădiri atât de multe, atât de înalte și atât de bine păstrate, nu prea am mai văzut. Și asta pentru că Praga a avut un noroc extraordinar.

Praga este o destinație care pare să fie mereu la modă. Pentru turiști, este un oraș perfect, deoarece are o mulțime de obiective turistice gratuite, mâncare destul de ieftină prin comparație cu Viena sau Budapesta și băutura foarte bună, în special bere. Da, că Praga are străduțe înguste și întortocheate, pavate cu piatră cubică și case înghesuite una în alta o știe toată lumea. Că Praga e un oraș unde găsești câte un muzeu la fiecare colț de stradă și că a fost capitală europeană nu mai e un secret pentru nimeni. Însă eu am descoperit, dincolo de toate astea, și o Praga verde, cu o mulțime de grădini și parcuri în care să tot pierzi timpul. Am găsit o Praga cu străduțe linștite și misterioase, unde doar câțiva turiști ajung zilnic și asta total întâmplător pentru că locurile acelea nu sunt menționate în ghidurile turistice.

Cel mai indicat este să vizitezi orașul pe jos, deoarece vei descoperi niște peisaje deosebite. Orașul ți se așterne, pur și simplu, la picioare și pentru asta aproape că nu trebuie să faci niciun efort. Parcurile, străzile șarmante cu restaurante cochete ori castelul, toate sunt cocoțate pe dealuri în așa fel încât să poți îmbrățișa Praga dintr-o singură privire. Am înteles de la oameni care au vizitat-o mai demult că avea o autenticitate aparte, greu de egalat de alte orașe. Dar în ultimii ani, Praga a devenit extrem de comercială, un brand în sine chiar. Eu fiind la prima mea vizită, n-am putut să fac o comparație, pot doar să spun că încă e absolut fermecătoare, dar e clar că frivolitatea și numărul mare de turiști superficiali au cam acaparat-o.

Din păcate, părerea mea este că ne apropiem de un punct critic destul de periculos. Cum urmăresc să vă prezint mai degrabă realitatea, bună sau rea, și nu doar aspectele pozitive și poze frumos colorate, m-am gândit că ar fi util să vă supun și eu atenției problema turismului în masă care "sufocă" destinațiile cele mai celebre din Europa și nu numai. Iar tristețea și mai mare este calitatea turismului. Totul e superficial, totul e vanitate, totul e...degeaba. Trăim ca să arătăm ceva, trăim pentru alții, nu mai trăim pentru noi. Nu suntem siguri că ceea ce facem este ceea ce chiar am face dacă nu s-ar uita nimeni. Vrem doar atenție, cât mai multă atenție, în cantități industriale dacă se poate. Oraș după oraș, obiectiv turistic după obiectiv turistic, selfie aici, selfie dincolo, poză după poză, bifat, bifat, bifat, pentru că, nu-i așa, e vorba numai despre a bifa. Nu ne interesează despre istoria locului în care ne-am făcut selfie, despre arhitectură sau alte chestii din astea plictisitoare.

Dacă ar fi să caut vinovați, eu una aș îndrepta degetul spre tehnologie și internet, și aici mă includ și pe mine. Lumea călătorește mult mai mult decât în trecut! Noi mergem în Asia, asiaticii vin în Europa. Chiar avem posibilitatea să vedem locurile la care cândva numai am visat! Și nu, nu spun că e un lucru rău sau că era mai bine înainte, ci doar că toată evoluția asta pare să lucreze împotriva noastră. Acum avem aparate foto care fac oricâte poze, nu contează, go pro-uri, trepiede, selfie stickuri, telefoane cu camere excelente, drone și câte și mai câte. Și atunci mă întreb: ce sens are tot ce se postează? Ce sens are tot ce postez EU? Pe blog, pe Facebook, pe Instagram? Căci uneori îmi pare egal cu zero. Iar în ultima vreme îmi pun din ce în ce mai des întrebările astea. Are vreun sens? Ajută realmente pe cineva? Răspândește ceva bun în lume? Sau nu face decât să facă și mai mult rău? Să alimenteze toată superficialitatea asta și fața asta odioasă a turismului? Și rămâne întrebarea: încotro ne îndreptăm? Știe cineva? Vrea să știe cineva? Îi pasă cuiva? Și știi care e ironia cea mai mare? Că textul acesta lung e scris tot online! În definitiv, problema este că, la fel ca și în alte aspecte ale vieții, câteodată ce este prea mult strică!
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii