Just go

by - 06 martie

Mă întrebam adesea care e scopul meu în viață. Acum cred că este să călătoresc. De mică am avut acest "microb" al plecării în vacanțe, de pe vremea când mergeam cu părinții fie la mare, fie la munte. Am spus-o și o mai spun: iubesc călătoriile fiindcă simt că atunci trăiesc fiecare minut la intensitate maximă, fiindcă descopăr și văd permanent lucruri noi, fiindcă fiecare vacanță înseamnă un set de amintiri memorabile, de aceea le consider investiții pe termen nelimitat. Mereu mă apucă nerăbdarea, acea "febră" a făcutului bagajelor și de multe ori nici nu dorm în noaptea dinaintea plecării. În această privință nici acum nu m-am schimbat, am rămas acelasi copil, mai îmbătrânit, ce-i drept, dar cu același mare dor de ducă... E un sentiment complex și greu de descris atunci când lumea și Pământul ți se dezvăluie tot mai mult. Știi că totul e un infinit de necuprins, dar în același timp simți că faci parte din el și că îi împărtășești poveștile, murmurul, speranțele, tremurul și bucuriile sale.

Cu cât afli mai mult, cu atât îți dai seama cât de puține cunoști. Ficare moment, fiecare pas, fiecare privire, fiecare firicel de nisip și fiecare om întâlnit mă fac să fiu mai împlinită și să mai urc o treaptă. Aceste aventuri prin lume sunt treptele pe care eu le urc spre acoperisul lumii. În afara zonei noastre de confort e o lume întreagă, un necunoscut infinit din care dacă gustăm nu ne mai putem opri. Și cum să ne oprim? Cum să mai stăm între patru pereți când știm cât de frumoasă e natura, câte locuri minunate sunt în lume sau chiar aici aproape?! Atunci când intrăm în contact cu locuri, culturi și fenomene diferite, nu avem de ales și trebuie să ne deschidem mintea. Dacă nu știi cum să fii pregătit pentru asta nu îți face griji. Totul va veni de la sine. Trebuie doar să exersezi mult și să experimentezi cât mai multe. Probabil îți trebuie și puțin curaj să înțelegi și să accepți faptul că oamenii văd lucrurile diferit pentru că au o educație diferită sau provin pur și simplu dintr-o altă cultură. Trebuie să acceptăm că dincolo de noi există și altceva, alte tipologii de oameni, alte obiceiuri, alte religii, alte culori. În momentul în care intrăm în contact cu toată această diversitate, devenim mai toleranți, mai înțelegători și, în definitiv, niște oameni mai buni.

După ce facem primul pas, prima ieșire în afara zonei noastre de confort, aflăm că putem să ne depășim limitele și să trecem dincolo de bariere. După numeroase călătorii am învățat că vacanțele le fac pentru mine, nu ca să bat recorduri, nu ca să enumăr țări vizitate, nu ca să îmi pierd timpul analizând MonaLisa de la 3m distanță, nu că să îmi pierd vremea cu lucruri și obiective turistice care nu mă interesează. Am aflat că zborul cu avionul nu e așa terifiant, că o plimbare cu cămila e mai grea decât îmi imaginam, că un city break nu trebuie să coste neapărat o avere și mai ales, am aflat că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le știam. Acum știu că aleg să călătoresc pentru a mă relaxa, pentru a mă destinde, pentru a fi departe de casă, de grijile zilnice și pentru a vedea lumea în ansamblu și în detaliu... mai ales în detaliu, pentru mine. 

Suntem pasageri prin lume așa că la un moment dat niciun lucru cumpărat nu ne va defini. Cine te învață ce e lumea? Cum e lumea dincolo de orașul tău? Cărțile? Poate. Dar cărțile aduc doar cuvinte și restul e imaginație. Totul e altfel când trăiești acele experiențe, când vezi TU locurile minunate despre care se povestește și care au stârnit curiozitatea atâtor oameni. Am renunțat să investim în televizoare plate sau mașini scumpe, dar strângem în fiecare zi bani pentru următoarea aventură. Pentru că din fiecare călătorie câștigăm ceva. Câștigăm o experiență care pune o cărămidă în palatul minții și al personalității noastre. Doar așa poți avea un termen de comparație obiectiv, bazat pe realitate (atât cât o putem noi cunoaște), nu pe ce îți oferă alții.

Ce-i drept, nu m-am gândit la asta atunci când am visat să ajung în Zanzibar și nici atunci când am plecat la drum. E greu să îți descriu ce simt când mă uit la fotografiile din călătoriile mele, dar îti pot spune că și tu poți avea același lucru. Și tu poți avea amintiri frumoase dacă ți le creezi. Îmi doresc și sper ca impresiile și pozele mele să vă fie cât mai utile și să vă placă, să vă dea imboldul și acel neastâmpăr de a călători cât mai mult acolo unde vă doriți. Blogul meu se dorește a fi ca un jurnal de călătorie, nu ca un ghid turistic. Pe acestea le găsiți peste tot pe net. Aici scriu despre experiențe, trăiri și păreri personale. Vă invit cu drag să citiți și celelalte postări și vă rog să nu ezitați să mă întrebați orice v-ar fi de folos în călătoriile voastre legat de locurile vizitate de mine și să vă împărtășiți aici gândurile și părerile voastre!
Kisses,
Valentina

You May Also Like

0 comentarii