Kill them with kindness

by - 14 septembrie

Nu știu dacă este din cauza acestor pantaloni de la Zaful care îmi fac picioarele mai lungi ca niciodată sau poate din cauză că mă simt din ce în ce mai bine în pielea mea, dar astăzi vreau să vorbesc despre ei, despre hateri, despre cei care se pare că au o plăcere "nebună" să pună la zid. Pe oricine. Din orice motiv. Doar pentru că ei se simt îndreptățiți să o facă. În general sunt o persoană tolerantă. Iau oamenii ca atare fără prea mari eforturi. Și nu cred că există blogger să nu fi avut măcar un hater. Cu toate acestea am și eu o limită! Uneori las baltă tot controlul, trec de linia de sarcasm și ajung să mă enervez.

Așadar îți faci un blog, începi să-ți scrii ideile și părerile și odată ce devine public te aștepți să primești feedback din partea cititorilor tăi prin comentarii, mail-uri sau mesaje pe Facebook. Sunt de părere că este loc pentru toată lumea pe pământul acesta (chiar și în blogosferă) și că nu trebuie să fim de acord în orice. E firesc, suntem diferiți și e perfect natural să nu avem întotdeauna viziuni comune despre lucruri și viață, ca să nu mai zic de stil. Nu-mi place însă atunci când văd că cineva critică, jignește, te calcă în picioare doar de dragul de a o face. Doar pentru a avea cu ce se lăuda:"Ce i-am zis-o lu' aia! Praf am făcut-o". Atotștiutorul, cel care se crede wikipedia comentariilor și care nu greșeste niciodată. Dar adevărul este că toate lucrurile acestea dor, mai ales când este vorba despre munca mea, în care investesc timp, suflet, pasiune.

"Nu mai pune la suflet, atât! Lasă-i să vorbească!". Am auzit asta de atâtea ori după ce am avut de-a face cu adepții acestui gen de mesaje. Mesaje care se termină de cele mai multe ori cu legendarul:"e doar un sfat". Invidia...invidia o să ne omoare. În curând vom ajunge în stadiul în care nu va mai fi suficient să moară doar capra vecinului; mai bine să moară și vecinul și capra. A fost o vreme în care încercam să combat, să vin cu argumente, doar doar îi voi convinge că eu văd lucrurile altfel. Apoi am obosit. Am renunțat. Mi s-a părut cea mai bună strategie. Bună pentru liniștea mea, bună pentru timpul meu pe care îl pierdeam acordându-le atenție.

Care este deci profilul unui hater? Ca să fiu sigură că suntem pe acceași lungime de undă, trebuie să vă spun că eu înteleg prin cuvântul hater cel care lasă comentarii cu Anonim sau cu un nume fals ca să-ți transmită tot felul de mesaje "bine gândite". Nimeni altul decât obositul care stă în fața calculatorului fără job, școală sau alte preocupări. El nu are o viață socială, așa că singura satisfacție o are atunci când primește atenție în mediul virtual. Frustrat peste măsură nu impresionează pe nimeni. Nici nu este luat în seamă și realizează încă o dată că pentru a fi respectat e nevoie de mai mult.

Sunt sigură că suntem mulți cei care ne-am confruntat și ne confruntăm cu  persoane care consideră că e în regulă să ne jignească. Știi momentele acelea în care ești pe val și totul îți merge bine? Ei, bine și haterii le știu, pentru că fix atunci își aduc și ei aminte că exiști. Și ce poate fi mai frumos decât să te urci pe valul cuiva și să profiți de el pentru a-l trage în jos? Mai trist este că acest curent al "haterilor" a cam luat amploare. Aproape că a devenit un trend să fii "hater". Nu ești hater, nu ești cool! Totuși, dacă-i întâlniți să nu vă enervați! Sunt inofensivi și singuri pentru că guess what? Răutatea nu e sexi. E doar obositoare!
"The world can be a nasty place
You know it, I know it
We don't have to fall from grace
Put down the weapons you fight with
And
Kill them with kindness!"
Kisses,
Valentina

You May Also Like

4 comentarii

  1. Foarte frumos ai scris Valentina! Frumos si adevarat! Eu as adauga ca acesti '' hateri '' sunt tare, dar tare nefericiti, cu toate ca de multe ori pozeaza in altceva. Sunt tristi, singuri, fara prieteni si atunci asta e singura lor activitate. Eu ti-am mai spus tie ca imi pare rau de ei si nu zic doar asa, ci chiar imi pare, trebuie sa fie groznic sa fii '' ei ''. Te pup draga mea, radiezi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga mea! Stiu, da, ca si tu ai avut multe experiente neplacute cu astfel de persoane si imi imaginez ca ti-a fost greu sa le ignori. La mine de abia au inceput sa apara astfel de comentarii; poate de aceea si articolul de astazi. Well, cred ca tu esti o persoana mai buna decat mine, pentru ca sincera sa fiu mie nu-mi pare asa rau de ei: fiecare pasare pe limba ei piere! Te pup si eu! O zi frumoasa!

      Ștergere
  2. Oh da, mare dreptate ai in acest articol! Si eu am patit-o de cateva ori, insa prefer sa nu le las frustrarile publice pe blog. Pana la urma am invatat si eu vorba aia "Cainii latra, ursuletul merge"... :)))
    Te pup cu drag si tine-o tot asa, iti vin de minune pantalonii astia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you, dear! Nu cred ca exista blogger care sa nu o fi patit macar o data, mai ales la noi in tara unde invidia si rautatea sunt la loc de cinste. Buna si inteleapta vorba ta...o sa incerc sa tin cont de ea :))

      O zi minunata! Pupici

      Ștergere